| | Rugaciunea iconarului
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care nemarginit esti cu firea dumnezeirii si pentru mantuirea oamenilor, in vremile acestea mai de pe urma, Te-ai intrupat in mod tainic din Maria Fecioara si de Dumnezeu Nascatoarea si ai socotit vrednic lucru sa fii zugravit; Care singur chipul preacuratei fetei Tale l-ai zugravit in preacinstita mahrama, si printr-insa ai vindecat boala eparhului Abgar regale Edesei si sufletul lui l-ai luminat spre cunostinta Ta, a adevaratului Dumnezeului nostru; Care prin Duhul Tau cel Sfant l-ai inteleptit pe dumnezeiescul apostol si evanghelist Luca a zugravi chipul Preacuratei Maicii Tale, care Te poarta pe Tine ca pe un prunc intr-ale ei brate si-I zice lui (binecuvantandu-l): “Darul celui nascut din mine, prin mine, impreuna cu el sa fie”; Insuti, Stapane, Dumnezeule al tuturor, lumineaza, intelepteste sufletul, inima si cugetul robului Tau (numele); si mainile mele le indrepteaza fara de prihana si prea bine a zugravi chipul asemanarii Tale si al preacuratei Maicii Tale si al tuturor sfintilor, intru a Ta slava si intru stralucirea si infrumusetarea sfintei Tale bisericii si spre iertarea pacatelor celor ce cu cinstire cuviincioasa le aduc acestora inchinaciune si cu buna cucernicie le saruta, si cinstire catre cel infatisat inalta; si ma izbaveste de toata uneltirea diavoleasca, sporind in toate poruncile Tale, prin mijlocirile prea curatei Maicii Tale, ale sfantului slavitului apostol si evanghelist Luca si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.
Tehnica icoanei este complicata si specifica. Limbajul icoanei este la fel ca si cunoasterea citirii cartii, ea necesita cunostinte, pregatire, educatie deosebite si traire canonica religioasa in timpul picturii.
Reprezentarea lui Hristos este o sarcina de temut. La fel este si in ceea ce priveste reprezentarea omului creat dupa chipul lui Dumnezeu.
Pictorii de icoane trebuie sa se conformeze unui ansamblu de canoane, calauze si paveze, care garanteaza o continuitate si o unitate doctrinara mai presus de frontiere. Ei trebuie sa fie smeriti, blanzi, evlaviosi, si sa respecte curatia duhovniceasca si trupeasca.
Este foarte important sa deosebim arta profana de arta sacra, de domeniul careia apartine icoana. Acesta ne va ajuta sa scoatem in evidenta criteriile de autenticitate ale icoanei la nivelul formei si mai ales ale continutului.
Iconograful nu trebuie sa-si semneze icoanele din trei motive
- numele sau este sinonim cu cel al personalitatii sale, care nu trebuie sa iasa in evidenta;
- icoana este realizata dupa Traditie si dupa documente care nu apartin pictorului;
- inspiratia pe care o are pictorul vine de la Duhul Sfant.
Unii artisiti profani isi semneaza lucrarile prin introducerea in tablou a unui element pictural care permite sa-i identificam; ceea ce nu este admis in cazul icoanei, deorece acela care se roaga in fata ei ar putea sa fie abatut de la scopul esential
Icoana este rodul unei munci indelungate care cere rabdare experinta si talent. In icoana toate materialele si ingredientele folosite provin din lumea minerala, vegetala sau animala. Fiecare icoana consta din patru parti principale:
- un panou de lemn (blatul);
- grundul preparat din praf de creta si clei;
- pictura care consta din desen si materiale pentru pictura - pigmenti preparati cu emulsie de uo si foita de aur sau argint;
- vernilul - pelicula subtire care protejeaza pictura.
Scandura ca suport, numai ea cere o lunga pregatire. De ea depinde pastrarea picturii
in conditii atmosferice adesea foarte variabile. Lemnul pentru icoana se prepara
din cateva specii lemnoase, precum sunt teiul, chiparosul si arinul si trebuie sa fie fosrte
bine uscat. Spatele scandurii va fi intarit cu adaosuri de scandura sau pene in marginile de
sus si de jos ale icoanei.
Pe lemnul pregatit se aplica un strat subtire de clei peste care se pune o panza subtire
imbibata la randul ei cu clei. Aceasta panza permite o mai buna aderenta a fondului
destinat sa primeasca culorile si fereste pictura de orice vatamare cum ar fi
crapaturile prin uscarea treptata a lemnului.
Peste fondul de panza se aplica pana la sapte straturi dintr-un grund, facut
din acelas clei amestecat cu praf de creta. Straturile grundului trebuie sa fie foarte subtiri
pentru a se evita posibilitatea fisurarii acestuia.
Lemnul grunduit si uscat trebuie slefuit, dupa care se
realizeaza desenul.
Urmeaza apoi aurirea, adica lipirea foitei. Sunt aplicate foite de aur, care cer o tehnica complexa.
desavarsita prin practica.
Dupa aurire urmeaza pictarea propriu-zisa a icoanei si vernisarea picturii.
Ratiunea de a fi a icoanelor este aceea de a sluji atat lui Dumnezea cat si omului. Icoana este o fereastra prin care poporul lui Dumnezeu, Biserica, contempla Imparatia lui Dumnezeu; si pentru acest motiv fiecare linie, culoare si trasatura a fetei capata sens. Canonul iconografic formulat dealungul secolelor nu este o inchisoare care ar priva artistul de elanul sau creator, ci pastrarea autenticitatii a ceea ce este reprezentat.
Sfintii trebuie sa fie pictati in traditia Bisericii asa cum ii cunoaste si ii pastreaza Biserica in memoria ei vie. De aceea nu avem nici un motiv sa schimbam fata vreunui sfant sau vreuna din caracteristicile lui, tipul vesmintelor sau culoarea. Atata timp cat cultul ortodox este in mod fundamental bizantin va fi de neconceput ca arta lui vizuala sa fie de expresie diferita.